Vai al contenuto

Dal dialetto alla lingua/Appendice/Versione siciliana

Da Wikisource.
Appendice - Versione calabrese Appendice - Versione sarda
[p. 103 modifica]

DIALETTO SICILIANO[1].

«Oh! aviti dunca a sapiri chi, ’ntra ddhu cunventu, cc’era un nostru patri, ca era un santu, e si chiamava lu patri Macariu. N’jornu d’invernu, passannu pr’un violu, ’ntra un campu d’un nostru benefatturi, omu dabbeni puru iddu, lu patri Macariu vitti stu benefatturi vicinu ad un gran peri di nuci so; e quattru viddani, cu li zappi isati, chi cuminciavanu a squasari la chianta, pri mittiricci li radichi a lu suli. — Chi faciti vui a chidda puvira chianta? dumannau lu patri Macariu. — Eh! patri, avi tanti e tant’anni ca idda nu nni voli fari chiù nuci, e iu nni fazzu ligna. — Lassatila stari, dissi lu patri: — aviti a sapiri ca, avannu, idda farrá chiù nuci ca fogghi. — Lu benefatturi ca sapìa cui era chiddu chi avia dittu ddi palori, cumannau allura allura a li lavuraturi ca [p. 104 modifica]jittassiru arreri la terra supra li radichi; e, chiamannu lu patri, chi cuntinuava a caminari — patri Macariu, ci dissi, la mitati di la ricota sarrà pri lu cunventu. Si spargiu la vuci di la prufizzia; e tutti currianu a taliari lu peri di nuci. ’Nfatti, ’n primavera, sciuri a quantitati, e, a so tempu, nuci a quantitati. Lu bonu benefatturi nun appi la cunsulazioni di scutularili, pirchì sinni jiu, prima di la ricota, a riciviri lu premiu di la so caritati. Ma lu miraculu fu tantu chiù granni, comu sintiriti. Ddhu bonu cristianu avìa lassatu arreri un figghiolu di pasta ben diversa. Ora dunca, a tempu di la ricota, lu frati di la cerca ci jiu pri ’siggiri la mitati ca tuccava a lu cunventu; ma chiddu sinni fici lu novu propriu propriu e appi la prisunzioni di arrispunniri ca nun avia mai ’ntisu diri ca li cappuccini sapissiru fari nuci. Sapiti ora chiddu chi succiriu? N’jornu (sintiti chista) lu malacunnutta avia cunvitatu na pocu d’amici soi di la stissa ’mpigna e, accussì scialannu, iddu cuntava la storia di li nuci e sinni riria di li fratelli. Ddhi picciuttazzi vosiru jiri e vidiri ddhu gran munseddu di nuci; e iddu si li purta supra ntón magasenu. Ma sintiti: apri la porta, s’accosta a l’agnunidda, unni s’avia misu lu gran munseddu, e, mentri dici: taliati, talia iddu stissu e vidi... chi cosa? Un beddu munseddu di fogghi sicchi di nuci. Fu n’esempiu chistu? E lu cunventu, in canciu di pirdiricci, ci abbuscau; pirchì, doppu un fattu accussì granni, la cerca di li nuci rinna tantu assai, ca un benefatturi, pri cumpassiuni di lu poviru frati di la cerca, fici a lu cunventu la caritati di un sceccu, ca ajutassi a purtari li nuci a casa. E si facia tant’ogghiu, ca ogni puvireddu vinia e nni pigghiava, secunnu lu so bisognu, pirchì nui semu comu lu mari, ca ricivi acqua di tutti li banni, e poi la torna a spártiri a tutti li sciumi».

Giuseppe Leanti trad.



Note

  1. Di Palermo.