Pagina:Egeria.djvu/275

Da Wikisource.

—— 257 ——

Si de nu iurnu all’antru, chilla ch’era,
Nun è chiù chista vita, e va scarmannu:
Ca vene Aprile, e torna primavera,
Mai se pò resturare de lu dannu.
Mo che la prima aperta de la fera
Circamo de cumpunere lu pannu;
Divimu fare mo li ’nnamurati,
Chi simu currespusi, e no sputati.

St’augellazzu taciu, ma l’appruvaru
L’autri, encignu a cantare allegramente.
Subitu li palombi se vasaru,
E ogn’animale lo chiuritu sente.
Lu lauru co la cerza s’uvocchiaru,
L’olmo l’edera stringe fortemente;
Parca la terra, e l’acqua dau senture
D’essere zillicate de l’amure.

W.