Pagina:Storia di Santa Genoveffa.djvu/73

Da Wikisource.

— 62 —

foss' pur mè, dlacceada te chesc' bosc, na spezial grazia dal Ceìl: impò, sì fatta osta orentè. 'L grang patì i ā desfigurè d' plengn' so mus jintil, a foſa, ch' el nen' ā plou so curù amabile, e somià 'ng mort: Purfing i oudli ā purdù 'l vì, e stē sŏtt, sŏtt, e laprò la ceìra seccia for d' m'ſura ā fatt d' chella Signura 'l retratt d' la somma m'ſeria.

A l' audei r'vada a 'ng te stato, dijō 'l picce fì cung legrimes: "Mia bona uma, cutang mudada, ch' seis a sè ciarè: i sè conesce presc' appena plou. Mi Dì, ci elle pa chesc'?"

"I sung amarada, mi fì, e moure zenz' at'r," disc'la pŏrtina.

"Morì! (disc' el) ci ŏle pa dì morì? I ne n' à ciamō mai aldì dijang' chesta parora."

Ella respongn' soung chesc'. "'L dormì d'venterà mi patrung, e i n' m' descedarà plou; mi oudli né udarà plou 'l luminus d' sored'l, tua usc' n' aldirà plou mia oredla, e chesc' corp resterà dagnara destenù ia pur terra freit, zenza s' moure, cina ch' el è frat e va in ceind'r. "

A chestes parores i salta 'l picce d'lung pittang in cear 'l col e seghita a scraiè: "Ah uma, mia bona uma, os dunca morì? ah! no, nol fajede!" E ella: "No pittè, mi caro fì, ella nè sta in mè d' vire o d' morì: mo el è bengn' Iddì,

ch' ŏ, ch' sungſe,