| Questa pagina è stata trascritta e formattata, ma deve essere riletta. |
| — 101 — |
de n’autra manera. E cce ssuccese? ca quandu, comu lu solitu, a llu tiempu de li nuci, lu cercatore se ppresentau cu sse fazza dare la metà de drittu de lu cumentu, lu patrunu neu fice comu quandu ca mai nd’ia saputu nienti, nu ssulamente, ma se zzardau cu ddica ca idhu nu ssapia ncora ca li moneci cappuccini se fetaanu ffázzanu nuci. E ssapiti comu sci’ spicciau? ca nu giurnu, sentìtime sanu, stu sorte de scapestratu ’ia nvitati certi amici, pari soi, a nna llecra cera, e beendu e sciallandu, idhu lu nesciu, ogne ttantu cacciaa lu descorsu de li nuci, pigghiandu a risu li moneci; tantu ca a cquidhi ni ba ssale ncapu lu desederiu cu bìscianu dha sorte de catasta de nuci; e idhu li fice salire subbra alla cammera. Ma cquai se nd’ene lu bellu: apre la porta, se cucchia a ll’angulu addunca ’ia fattu lu muntune e mentre sta dice: uardati, uarda puru idhu e ссе bide? na bella catasta de fronde de nuci seccate. Mo’ pigghia e ddinne ca quistu nu ffuei n’esempiu! E llu cumentu nvece nci perda, nci uadagnau; percé de tandu la cerca de li nuci cresciu de nu modu spettaculosu, ci poi nu benefattore nd’ibbe dogghia de lu pueru cercatore e bose pe divozione cu rrecala a llu cumentu nu ciucciu cu sse pòzzanu carisciare li nuci. E ffuei tantu l’egghiu ci nde ricavara ca le famiglie besugnose enìanu cu sse lu pigghianu cunforma la necessità lloru; percé nui ssemigghiamu a llu mare ca ccogghie l’acqua de tutte parti e ppoi la sparte a ttutti li fiumi».
Enrico Bozzi trad.