| Questa pagina è stata trascritta e formattata, ma deve essere riletta. |
DIALETTO CALABRESE[1].
«Aviti dunca di sapiri c’a chiru cummientu c’era nu patri nuostru ch’era nu santu, e si chiamava ru patri Macariu. Nu juornu i viernu, passannu ppi na viarella, a ra campagna di nu bonufatturi nuostru, n’omo buonu puru illu, u patri Macariu viddi stu bonufatturi vicinu a nnu grann’arvulu di nuci, e quattru turrieri ccu ri zappi azati, chi cuminciavanu a sradicari chira chianta ppi lli míntiri i radichi a ru suli. — Chi faciti a sta pòvara chianta? — addimannau lu patri Macariu. — Eh, patri, su’ anni ed anni ch’ira nu mmi vo’ fari nuci, e iu nni fazzu ligna. — Lassàtila stari, dissi ru patri, e st’annu iddra porta cchiù nuci ca fogli. — ’U bonufatturi, chi sapia chin’era chiddru chi avia ditta chira parola, urdinau lestu lestu ari lavuraturi chi jittassiru, torna, a terra sup’i radichi, e chiamatu u patri, chi cuntinuava a strata sua, — patri Macá’, lli dissi, a mitá d ’’a ricôta é ppi ru cummientu. — Si spargiu la vuci d’á prufizia; e tutti currianu a guardari ’a nuci. Cum’in fatti, a primavera, juri a bizzeffi, e a ru tiempu suo, nuci a bizzeffi! ’U buonu bonufatturi nun ebbi la cunzulazioni d’i váttiri, picchí jivu, prima d’á ricôta, a riciviri u premiu d’ ’a caritati sua. Ma u miraculu fu tantu chiu granni, cumu vi dicu. Chillu bravomo avia lassatu nu figliu ch’era di tutt’autra pasta. O dunca, a ra ricôta, chiru chi facia ra circa jivu ppi ssi ricoglire ’a mitá chi spittava a ru cummientu; ma chillu fici ru stunatu ed ebbi la facci tosta di rispunniri c’unn’avia mai ntisu diri ca i caррuсcini sannu fari nuci. Ma sapiti chi successi? Nu juornu (sintiti chissa!) chiru scapistratu avia mmitatu cert’amici sua d’u stessu pilu e cussí, faciennu ciampotta, iddru cuntava ra storia d’i’ nuci e ridía d’i frati. Chiri scapizza-