Vai al contenuto

Poesie inedite (Della Porta)/Lu pallune

Da Wikisource.
Lu pallune

../La velàngela di San Micchele ../39 (Lu 'mbise) IncludiIntestazione 18 dicembre 2024 75% Da definire

La velàngela di San Micchele 39
[p. 241 modifica]
Lu
pallune
[p. 243 modifica]

I


Gnà pozz’arifa’ cchiù lu debbutate
dope lu guaje di chell’avetr’anne?
Succede ca ti fà ’na berbandate
4une qualunque, jà rifì ’nu danne

le ’nciurie.. je poi da ’na curtellate!
Ma a lu sante che fì, l’acchieppe ’nganne?
Ca strille? Ca ti fì ’na bbiastemate?
8Sii quante ie n’importe a San Giuvanne?

Perciò è tutt’inutile ca ’nsiste
ca i’ lu debbutate de la feste
11ne la rifacce manghe se ve’ Criste.

E se ’na vote nà credè a la ggente,
da quande m’à successe pure queste,
14cumpà, na crede cchiù mang’a le sente!

[p. 244 modifica]

II


Pe’ quinic’anne a fa’ lu serviture,
quineci’ anne di pene e sacrificie!
Mu ca sa inumidisce l’artificie,
18mu la bbande ti fa’ ’na habbature,

mu se ne va la luce e tu a lu scure
biastime... Nen ti pu caccià nu sfizie,
nen pu da sfoche a ’na mbrijacature:
22la feste te duvente ’nu supplizie.

Vi’ facenne la cerche pe’ ’ncampagne
so nome fa truva’ nghe certe facce!
25E che sinte: lu sante pure magne?!

Ne’ va bbuttete ma’, le debbutate
fa’ le signure e arrimpie lu cavacce
28e San Giuvanne à la nummenate!

[p. 245 modifica]

III


Baste. Pe’allungà, l’anne passate
(proprie ’sti jurna quiste, mo fa’ n’anne)
siccome ’Ndonie sa ve’ currivate
32nghe quille di Ursugne, ’nsan Giuvanne,

disse, vuleme fa’ ’na spaccunate,
avema preparà ’na festa granne,
sa da passà’ la voce e sa da spanne
36pe le paiese de lu vicinate:

nghe ’na parole sa da’ fa’ ’na feste
che a Ursegne nen cia da i ’nu cane.
39Lu tempe stregne, amice, aleste aleste,

cumpenemme: ’na rriffe, la carrire,
ddu’ bbande, Cipahatte e Palummane,
42e nu castelle settecente lire.

[p. 246 modifica]

IV


— Ci vu’ du’ bbumme scure ogne tande...
— Quattre bengale pe lu campanine.
— Vulemme fa’ nu spare la matine
46a la proggessijune de lu Sande?

— Ci sta, la bbattarie le fa Justine
ca te’ ’nu vote che le fece quande
cascà dall’olme, e ci ve’ Ferdinande,
50lu sparatore di Sante Martine...

— Ci vu’ ’na cose che fa ’mbrissiune...
— e che si vede da Ursugne — E allure,
53facive — àvezème ’nu pallune...

— Brave, pe’ Criste! bbelle ’sa penzate!
— Nu pallune, mannagge che fiùre!
56— Te na rindinne... — Brave zi’ Dunate!

[p. 247 modifica]

V


Scrivemme a Tritapepe la matine,
e i dicemme: tu sci ’nu mastrune,
ti cunusceme, la debbutaziune
60nabbade a cente lire di quatrine

perciò fa tu, vedeme che cumpine.
Cumpà, n’ ti facce saggerazijune,
dope tre iurne arrive ’nu pallune
64che ti facè ’mbazzì’, na cosa fine!

Grosse, la furme de ’nu pappahàlle.
Di carta lisce, belle, scrizijate,
67lu pette rusce ’nghe ’na coda ggialle...

Zerlenghe e fiucche gni ’nu carbinire,
parè che le cavalle di ’pparate
70che ’nzant’Antonie si va a bbenedire!

[p. 248 modifica]

VI


La sere de la feste, a ’na cert’ure
caccemme ’stu pallune. Casimire
tinì la cime da sopra’ a ’nu mure,
74’Ndonie e Micchele j’allargà lu ggire

e i’, da sotte a lu rifiatature,
mittive foche. Ma n’ ti sacci addire
se jere troppe larghe l’aperture
78o se le zuffucave lu rispire,

lu stuppine ardè gni nu scuppelle,
ma lu pallune, Co’, nen sa buttave!
81«Lasse la corda... abbasse la patelle...»

Ma lu pallune sa rincancellava!
«Levètece lu mùcchele...» ma quelle
84facè ddu’ sbruffe e sa riccuculàve!


[p. 249 modifica]

VII


A Tritapepe i’ s’aprì la schine,
pe’ poche nè i venne n’accidende,
pecchè, se lu pallune jesce a vente
88e n’arriv’a passà lu campanine,

lu pallunaro ne à le quatrine.
Jettà nu strille: — Ferme bbona ggente...
mettete ’n’atru cince a lu stuppine!... —
92Lu cince? E a do’ si trove a stu mumente?

Pijve lu cappelle, cumpà Cole
le ’ngatinive sutt’a la patelle
95’nzuppate d’oje nghe ’na stagnarole...

Quande ardì mi si struì lu core
(quinici lire, povere cappelle)...
98Ma Ddi pruvede... E po’ ’nfacci’a l’unore!

[p. 250 modifica]

VIII


E allure a ’stu pallune, piane. piane
i sa bbuttà la cocce. po’ la panze,
smuvì la code, sa ricciuccà ’nnanze
102fece ’nu gire tunne gni ’nu cane,

marcia reale, sone di campane
marcia reale, sone di campane
e se ne i’ pe’ arie... A mane a mane
106si fece piccirille... La distanze

se l’ajuttì gni ’nu pristiggiatore
e statte bbon’amore!... Pecchè quande
109n’zi vede chiù la carte e lu culore

de lu pallune, che la lampetelle
rusce de lu stuppine, da distante,
112succede ca se ’mbruje ’nghe le stelle.

[p. 251 modifica]

IX


Dope n’urette, propie a lu mumente
che stavame ’nu ccune cchiù tranquille
cuminzive a vede’ ’nu muvimente:
116na ngustie, nu cirrije, certe strille.

Sarrà ’na lite?... Quacche firimente?...
Currive pure i’ verse la ville:
ma chi me ’ngundre ’mezz’a che la ggente?
120Mojeme, ’nghe le mane a li capille

e l’ucchie fore che gnì ddù precoche,
che strillenne mi fa: — Sbruvignatune...
123curre, ca lu pajare s’è ppicciate,

à date lambe... — E chi ci’à messe foche?!
— Ci’ à ricascate a ssopre lu pallune!... —
126Dimme, pozz’arifà lu debbutate?!