Storia de s. Genofefa/III

by Christoph von Schmid

../II

../V IncludiIntestazione 15 aprile 2016 25% Da definire

Questo testo è incompleto.

Christoph von Schmid - Storia de s. Genofefa (1810)
Traduzione dal tedesco di Jan Matî Declara (1878)

III

◄

II

V

►

Capo III.

titolo:Cich' al i toca a Genofefa.

Do le comié da Sigfrid passâ la contëssa sü dis solitaria, desconsolada assá, mo por aparënza en pesc. Da doman, canche le lominus rovâ al ciastel inanter i vedli pecios, che l' incercenâ, êra sentada al balcun, che sporj infora dal ciastel, scomenciâ so laur,

pagina:10

y lasciâ tomé val' legherma söl fió ch' ara cujî fora, sciöche la rosada söles flus di pra. Canche la ciampana sonâ a Mëssa, jôra tla capela y periâ devotamënter por la salvëza de so sposo; süa proca n' ê mai öta al tëmp di divins ofizi, anzi, ch' ara ê ci domisdé valgünes ores iló sora en oraziun. Ara abinâ les mitans dla vila, ch' ê sot al ciastel y intan ch' ara les insignâ a firé y cují, les devertîra cun cuntamënc y stories utiles; amica di püri y di amará da picera insö, i êra sëgn uma. Al n' ê n miserabl, che ne ciafass da Genofefa laur, o elemojina; o amaré che ne l' ess a so let, a i smorjelé la ria saú dles medejines plü anties. Les sëres cina tert stôra a firé cun sües camerieres, spo sce la löna ilominâ le ciastel, s' la godô la contëssa sora a soné te süa ciamena le laut por acompagné val' ciantia devota. En öna parora, vigni süa aziun desmostrâ onesté y purité, amur a Idî y al proscim y ara n' ess mai sofrí, che valgügn de süa jënt ess rajoné o fat val' nia d' indertöra. Golo ê patrun en ciasa, a chël che le grof i á confidé döt, denanche s' un jí; Golo, n om furbo, capaze da trá al cör de n ater cun baiá ingianusc y manires ducejines, por ater n om zënza religiun y cosciënza, en manira, che so proprio davagn

pagina:11

i valô plü che döt le rest, por chël y por sü plajëis êl pronto a sacrifiché döt. Sigfrid s' un ê apëna che Golo scomenciâ a fá dassënn da patrun: a jí vistí alingrana fora de mosöra, a dé pasć de gran cost, y a desfá ia en chësta manira la roba dl patrun, ch' i â confidé massa. Y ciamó nia contënt, mëtel man, soflé sö dala superbia, a maltraté i vedli soldas y servi fedei dl grof, a i scurté le paiamënt bëgn davagné ai oras, y proibí, da i dé ai püri finamai n to' de pan. L' unica porsona ch' al i desmostrâ respet y amur fora de mosöra, ê Genofefa, por chësc le tratâra ëra cun dignité y sodëza, mo mai cun confidënza, y le tignî ti tomuns dl dovëi. N pez parôl obediënt a sü comani, porvâ anzi d' ascogne cun gran premura sü defec ai edli de Genofefa; mo tan a tan chersciôl l' ardimënt y süa svergognatëza cina a i fá domandes les plü infames, che pó ester por na fomena fedela, o jona d' onur. S' imaginëies vignun, cun ci sdëgn, che la virtuosa Genofefa desprijâ y refodâ de te domandes ilezites; mo degügn ne sará mai capazi de capí l' odio, che por chësc s' ê descedé sö tl anim de Golo, che s' á cuindi resolt de la roviné. Desconsolada da ri presentimënc la contëssa â scrit al grof y i â descurí sö cun plëna verité les tramadöres de Golo, y perié de la delibré da n uomo tan prigorus.

pagina:12

Draco, le pröm cöch dl conte, n om da bëgn, porté por sü patruns, cuindi contrar ai pescims dessëgns de Golo, s' â tut l' impëgn d' i fá rové la lëtra inascusc a Sigfrid por n om sigü ch' ê pronto a jí impara. Intan la finëza de Golo á spié chësc plann, y n de da doman, canche la contëssa i consegnâ te süa propria stanza le scrit a Draco, sbrochel ite döt furius cola spada trata en man, amaza le püre servo sot ai edli de Genofefa y tira lapró de gragn scraiuns. A chisc salta adalerch döta la jënt dl ciastel, vëiga Genofefa döt smarida zënza parora dal spavënt, dan sü pîsc Draco mort te n lech de sanch; intan cunta sö Golo, porsura l' inozënta y nobla sposa, les baujies plü infames, che finamai i domestizi se dodâ. Y tan n' i bastâ ciamó, mo, zënza intardié, atira mënel n apostat al conte cun calunies plënes de baujies porsura la fomena, ch' ara i é infedela, y á macé l' onur; y intan ch' al aspeta la resposta, la fejel saré tla tor plü spaventosa dl ciastel. Golo conesciô avisa le spirit dl grof, ch' ê iüst, nobl, plëgn de compasciun y generus, mo cun dötes chëstes virtus incapaze da se gorné le sënn spezialmënter sce tizé da gelosia. "Na pasciun improvisa", rajonâ chël malvagio, "descedada y soflada sö te chël bel anim sará sciöche l' anel al nes

pagina:13

dla laurs, che la fej jí olach' an ó." Insciö trionfâ le crudel bele danfora, söla speranza, che le conte tl pröm sënn ordinëies la mort de Genofefa. Idî nes straverdes dales pasciuns desliades, che tira a delic tan spaventusc. —