Don Chisciotti e Sanciu Panza/11

Da Wikisource.
Cantu undecimu

../10 ../12 IncludiIntestazione 24 aprile 2023 75% Da definire

10 12
[p. 280 modifica]

CANTU UNDECIMU


ARGUMENTU

     ’Ntra l’intricu, e lu guaju in cui si trova
L’Eroi canta vittoria; un gran spaventu
Fa chi Sanciu di novu dassi prova
Di l’antica sciucchizza, e avvilimentu;
Ma risurgi cchiù forti; poi ’na nova
Avvintura pripara una armamentu;
Tuttu anunzia ’na guerra pirtinaci;
S’ammazza un purci, e già lu munnu è in paci.
1
     L’omu è un enimma: presenta da un latu
Oggetti granni e digni d’ammirari;
Da l’autri fa vidiri un apparatu
Di bestialità sullenni, e rari;
Cca si vidi un esercitu escheratu
In ordinanza, vaga e regolari,
Chi a un corpu di tammuru à sbudiddati
Ddi panzi pri tant’anni nutricati.
2
     Dda viditi un picciottu, e ’na picciotta
Arsi di disideriue d’amuri,
Veni lu bonu preti cu la cotta,
Vi vuliti spusari? Sissignuri;
A li tri jorna ch’è fatta la ghiotta,
Sintiti gridi, fracassi, e rumuri,
E in canciu di ddi ciammi; e di ddi baschi
Poi cci truvati ammaccati li naschi.
3
     Cui fa grand’azioni pri un amicu,
Prontu a spargirni sangu d’ogni vina,
Poi pri un piliddu è già fieru nnimicu,
E lu sparra, l’insidia, o l’assassina;
Cca cc’è un zelanti d’aspettu pudicu,
Chi predica riforma, e disciplina,
E ’ntra ddi vizii di cui l’autri strigghia,
Si stà ’nfangatu sinu ’ntra li gigghia,
4
     ’Nautru s’affanna pri fari dinari,
Fa provi di talentu, e di valuri,
Nni guadagna, nn’impiega, e a cumulari
Metti tutti l’impegni, e li soi curi;
Fratantu crisci l’oru e va a mancari
La vita, e quannu è juntu all’ultim’uri,
S’accorgi essiri statu stu sumeri
Un simplici esatturi, ed un casceri.
5
     ’Nautru chi dottu si reputa, e senti,
E spaccia gran sintenzi, e sputa tunnu,
Perdi lu tempu, e pasci la sua menti
Di cosi chi ’un ponn’essiri, nè sunnu;
Forma ipotesi vani, e ’ntra lu nenti
Ch’alza casteddi, ed ordina lu Munnu,
E affidatu a lu so beddu intellettu,
Ardisci fari a Giovi l’architettu.

[p. 281 modifica]

6
     Li stissi omini saggi, e li sennati,
Chi ammiramu pri lumi, o pri prudenza,
Chisti ànnu li soi tasti, in cui tuccati,
Scappanu cu trasportu, e violenza;
E sunnu ’ntra ddi tasti disignati
Di Don Chisciotti, o d’arti, o di scienza,
O di fastu, o d’amuri, o di poetica,
Di liggi, di morali, e anchi d’ascetica.
7
     Pirchì cui troppu si trasporta, o eccedi
In qualchi passioni o bona, o ria,
Nesci di sestu, e cchiù nun si possedi,
Nè la ragiuni cci àvi cchiù valia;
E d’unu a ’nautru erruri poi succedi
La vera stravaganza e la pazzia,
Comu li tri suggetti di la turri,
Ognunu di li quali ancora curri.
8
     Ognunu curri di li tri suggetti,
Ma lu quartu però, ch’è Don Chisciotti,
Cadìu ’nterra abbattutu, e da si stetti,
Ch’appujari lu pedi cchiù nun potti;
Sù tutti unciati, comu muffuletti,
Li jidita, e li caddi sù stracotti,
E l’oricchia tagghiata è un certu sustu,
Chi nun cedi a l’arduri di l’arrustu.
9
     Sanciu, cusutu strittu cu la porta,
Di fari un movimentu nun ardisci,
Li strani oggetti e cchiù la crozza morta
L’attrista, lu spaventa, e inorridisci;
Vola cu li pinseri, e si trasporta,
Ma nun trova la causa, nè capisci,
Comu fu, d’unni vinni sta ruina,
E la testa cci sguazza, e cci scamina.
10
     Ddocu la sua memoria cci arranca,
E cci presenta vivi in fantasia
Chiddi idei, chi quann’era carta bianca,
Lu so patruni sculpiti cci avia,
Già lu bon sensu cci vacilla e manca,
L’omu granni addiventa fitinzia,
Già cridi a l’incantisimi, ed è chiddu,
Chi fu un tempu, quann’era picciriddu.
11
     Ahi! tantu importa ’ntra la prima etati
Quannu lu ciriveddu è come pasta
Sculpirci idei non veri, poi truvati
Chi la ragiuni a cuntrastarli ’un basta;
E pri quantu liggiti, e vi fuddati
Di esperienza, e di duttrina vasta
Non ostanti a lu scuru, o tra tristizza
S’affaccianu cu l’ultima vivizza.
12
     Sanciu dunca cadìu ’ntra lu trabuccu
Chi preparatu avìa pri Don Chisciotti,
E critti, chi lu stissu Belzebuccu
Prufittau di li corna, e di la notti
Risulvennu di fari un truccu-ammuccu
Di la peju manera, ch’iddu potti;
E chi la turri cu li petri, e tavuli
Sunnu tutti ’nvasati di diàvuli.
13
     Lu scantu, lu terruri, lu spaventu
Cci liganu li nervi a tali signu,
Chi nun pò fari nuddu movimentu,
Comu fussi ’na statua di lignu:
Cos’è, dici, stu pisu, ch’eu mi sentu?
Pirchì nun mettu a curriri, e nun sbignu?
Pirchì lu corpu miu tuttu è ligatu?
Chi cci vonn’orvi? oimè, sugnu ’ncantatu?
14
     Cussì Sanciu dicìa ’ntra lu so internu,
Mentri un silenziu mistu cu l’orruri
Tinianu di dda stanza lu guvernu,
Ch’era sparsa di sangu, e cifri oscuri;
Ma l’Eroi, chi suffria peni d’infernu,
Cerca ingannari in parti lu duluri,
Guardannu ddi ruttami pri trofei,
E cussì pasci li bizzarri idei.
15
     Gira intornu lu sguardu pri la stanza,
E lu ferma a la porta attentu, e fissu;
Cci pari di vidiri a Sanciu Panza;
Spatedda l’occhi e si li strica spissu;
Spinci la testa e poi lu coddu avanza;
O fuss’iddu, diceva ’ntra se stissu
Ma jeu dubitu, ohimè! chi zoccu viju
Nun sia chi lu miu propriu disiju.
16
     Ed in fatti mi guarda, ma nun parra;
Pari vivu, ma ’un àvi movimentu;
Chista è lusinga, lu miu senziu sgarra,
È un’umbra vana senza sentimentu,
Benchì sia stralunatu di la sciarra,
Stu lumi e stu giudiziu mi lu sentu;
Cussì l’Eroi rifletti, e ogni tanticchia
Torna a guardari, e spissi voti acchicchia.
17
     Sanciu cu la sua menti sbalurduta
Guarda ad iddu, nè l’occhi parpagghìa;
E fannu tutti dui la scena muta,
Giacchì nessunu di parrari ardìa;
Quannu a l’Eroi cc’è in menti suvvinuta
La parrata sollenni, chi cci avìa
Fattu dintra la povira casuzza
Lu cavaleri di menza-cucuzza.
18
     E chi aveva conchiusu finalmenti,
Chi l’incantu era forti a superari;
Ma chi duviasi indispensabilmenti
Prima di tuttu a Sanciu libirari,
Ch’era puru incantatu, e sapia a menti
Tuttu lu restu, chi si duvia fari
Pri cumpiri l’imprisa; e chi l’Eroi
Duvrà ubbidiri a li precetti soi.
19
     Pertantu allegru d’essiri avviratu
Quantu lu cavaleri avia predittu,
Si suspinci, ed appoja supra un latu,
Gridannu: Sanciu, oh Sanciu binidittu!
Quantu mi giuva aviriti truvatu!
Sarrai la guida mia, lu vrazzu drittu;
Mi sarrai caru cchiù di quantu fusti;
Ma si sapissi, oimè! quantu mi custi!

[p. 282 modifica]

20
     Vi custu assai, ripigghia Sanciu, è veru,
Ma vui, signuri, mi custati cchiui,
S’eu piccai, lu miu fini fu sinceru,
E fu pri fari ravvidiri a vui;
Si poi lu jocu rinisciu daveru,
Jeu nun cci curpu, l’avirseriu fui;
Ma vui, pr’immurtalarivi lu nnomu,
Aviti rovinatu un povir’omu.
21
     Un povir’omu a cui matri natura
Cci avia fattu li membri interi e sani,
Ed ora mancu nni àvi cchiù figura;
Comu li statui grechi o giziani
Truvati dintra ’na cluaca impura,
O ’ntra un pantanu chinu di giurani,
Un povir’omu, chi vivia beatu
’Ntra ’na gnuni di casa arrisittatu.
22
     Grida l’Eroi: lu sai pri cui si pati?
Lu sai ch’è pri la bella Dulcinia?
Ripigghia Sanciu: ’un vi sfirniciati;
Chista è ’na ’mbrogghia inventata da mia,
Jeu misi la gradigghia, ed a li lati
La testa cci lassai pri cumpagnia;
Ma chistu (e testimoniu sia lu celu)
Fu pri lu vostru beni, ed era zelu.
23
     Nun pozzu concepiri sulamenti,
(Ed è la cosa chi mi fa infuddiri)
Comu ’ntra st’azioni indifferenti
Si cci appi lu diavulu a ingeriri;
Paroli nivuri ’un cci nni foru nenti,
Stu bruttu bestia ’un si appi a proferiri,
Non ostanti senz’essiri ’nningatu
’A fattu tuttu chiddu, chi cc’è statu.
24
     Senti, dissi l’Eroi, quannu cridivi,
Ch’eranu tutti toi l’invenzioni,
Tu allura ’un eri tu, ma intervenivi
Comu strumentu d’incantazioni;
Si lu roggiu àvi motu, lu ricivi
Da cui cci duna corna, e lu componi;
Cussì ogni to vuliri, e sentimentu
Fu roggiu allura di l’incantamentu.
25
     Cuncirtasti la testa e la gradigghia,
Pirchì testa e gradigghia cunvinta,
Tu ti cridivi liberu, e si trigghia;
La vuluntati è in tia senza di tia.
Eccu spiegata già la meravigghia;
Ora apprenni quant’opra la magìa;
Apprenni, o Sanciu, e sacci profittari
Di tanti lumi, e tanti cosi rari.
26
     Sanciu ascuta, e s’ingulfa ’nautra vota
’Ntra l’idei tutti astratti impercettibili,
Chi ’ntra la menti formanu una rota,
Chi gira con un motu indestruttibili;
Unni cci alterna sempri, e vota e sbota
Lu negativu accantu a lu possibili;
E doppu d’anni ed anni vi attruvati
A lu puntu, unni siti incomciati.
27
     Nun affirma, nun nega, ed è ’ntamatu;
Li sensi nun ci servinu cchiù affattu;
Lu novu munnu chi si cc’è svilatu
Nun à chi fari cu la vista e tattu;
Ma tuttu è di fantasmi cuncirtatu;
Di li quali nni fannu lu ritrattu
Li sonni e l’umbri di l’oscura notti,
E la gran fantasia di don Chisciotti.
28
     ’Ntra stu statu era Sanciu allura quannu
Lu celu, chi l’aveva destinatu
A la saggizza, ed a lu disingannu,
Li pasturi drizzau versu stu latu,
Chi ’ntra la sua mancanza suspittannu
L’oggettu pri cui s’era alluntanatu,
Pri truvarlu parteru a passi chini,
Curiusi di sentirni lu fini.
29
     Avevanu ’ncuntratu pri la via
Li tri sminnittiati sapienti,
Chi pri la scuru e pri la frattaria
Jianu ’mmistennu cantuneri e genti;
Li pasturi ’un sapennu quali sia
La causa di sti cursi e sti spaventi,
Trimavanu pri Sanciu; allurtimata
Junceru, e lu truvaru a ’na ’gnunata.
30
     Trasennu ravvivaru in Sanciu Panza
Lu perdutu coraggiu e la fortizza;
Si sgasta di dda ’gnuni e poi si avanza,
Benchì prima cu multa timidizza,
Ma poi nisciutu fora di la stanza
E respirannu l’aria s’addrizza,
E ciata largu e longu, e a li pasturi
Cunta l’occursu, e l’inchi di stupuri.
31
     Poi cci dumanna si forsi ànnu ’ntisu,
Si ’ntra dda turri, o apposta o pri accidenti
Cci fussi statu mai qualch’omu ocisu,
Ristannucci la testa sulamenti;
Cci spija ancora s’iddi avianu avvisu,
Chi cci fussiru spirdi o incantamenti,
Giacchì iddu avia ragiuni e provi tali
Di cridirla la regia infernali.
32
     Chiddi genti assicuranu chi mai
Avianu avutu simili sospetti;
Ma però chi ànnu indizii granni e assai
Chi nni sianu l’oturi tri suggetti,
Li stissi chi ’ncuntraru ’ntra li gai,
E chi ànnu ad occhiu pri li gran ricetti
Di sti provi bizzarri, e finalmenti
Riconuscinu in terra li strumenti.
33
     Esclama Sanciu: ah! si mai chistu è veru
Chi cca nun cc’è diavulu ’mmiscatu,
Pri mia curri periculu daveru
D’essiri stu gran bastia annichilatu;
Jamu dunca a svelari stu misteru;
Jeu vogghiu chi stu fattu sia pruvatu
Accussì dittu, cu la chiurma tutta
Torna a li casi, e gira supra e sutta.

[p. 283 modifica]

34
     Giratu quasi tuttu lu casali,
Truvaru finalmenti la casuzza,
Unni stava lu vecchiu ufficiali;
Sanciu a la porta scopri ’ngagghi e appuzza,
Guarda, e lu vidi chi ’ntra acitu sali
La contusa sua testa si sammuzza,
E medica cu lenzi, e cu sfilazzi
E gigghiu, e nasu, e tempula, e mustazzi,
35
     Passaru unni lu chimicu, e truvaru
Ch’avia li naschi comu ficazzana,
La testa aperta, unn’iddu pri riparu
Stava applicannu l’ogghiu di garana;
Lu magu cc’era accantu, e avia, l’amaru,
Un occhiu unciatu, comu milinciana;
Lu mussu curria sangu a la lavina
Ca cci appi sucuzzuni quantu rina.
36
     Sanciu si raccapriccia e maravigghia,
Pinsannu a sti stranissimi accidenti;
E comu di sti danni e sti scumpigghia
Causa nni sia iddu sulu, e sia innuccenti!
Chi ’na testa di crastu e ’na gradigghia
’A fattu fracassari a tanti genti;
E comu ’ntra ssa trappula e subissu
Anchi cci sprofunnau l’auturi stissu!
37
     Poi dici: ora conusciu, amici mei,
Chi li cosi pri propria sua natura,
Sunnu innoccenti, ma li nostri idei
Cci dànnu pisu, qualità e misura,
O tristi, o boni, o stravaganti, o rei,
Secunnu ognunu giudica e figura,
E chi da li bizzarri opinioni
Nascinu liti, spirdi e visioni.
38
     Nè nni avemu a ’mprinari da l’esternu,
Pri conusciri un omu o un dutturazzu:
’Ntra dicennòvi tasti starà in pernu,
Lu vigesimu poi sarà di pazzu.
Cussì riflittia Sanciu, e ’ntra l’internu
Si faceva un ritrattu, quasi a sguazzu,
Di l’umana pazzia, ch’era a mitati
Cuverta di panniggi studiati.
39
     Ricurdatusi poi di Don Chisciotti,
Ch’era ristatu dintra di la turri,
Stisu pri terra cu li pedi cotti,
Mossu a pietati in so succursu occurri,
E pirchì era avanzata assai la notti,
Va cu ciacculi accisi e lu succurri;
E in trasiri lu trova sulu e schittu,
Allatu di la mumia d’Eggittu.
40
     Bravu, bravu, cci dici, o cavaleri,
Allegramenti ca l’ài fattu gricia;
Eccu li toi trofei, li testi interi!
Iddu ammascatu cu risposta sbricia:
Bagattelli, ripigghia, però veri,
Si Sanciu nu’ li tinci, nè l’impicia
Cu dubbii vani, e nega l’evidenza;
Ah chistu no, rispusi, aju cuscenza.
41
     Chista è testa di mortu, e nni convegnu
E cc’è ’na costa ancora; ma lu restu?
Lu restu, dissi l’autru, lu miu sdegnu
Sfurzau lu bustu a jirisinni prestu;
Ripigghia Sanciu: un bustu ch’àvi impegnu
Campari senza testa, nun fa testu,
Chi nni fa di la vita? È un gran minnali;
Zittu, grida l’Eroi, putenti armali.
42
     Nni avemu e pri prodigii, e per incanti
L’esempii ’ntra li libra, in Ariostu
Orrilu truvirai, chi d’Aquilanti...1
Basta, Sanciu esclamau, cedu lu postu,
Basta, mi dugnu vintu, ’un jiti avanti,
Nun mi mittiti libra pri suppostu;
Sacciu chi ’un passa griddu, di cui lestu
Nun v’attruvati subitu lu testu.
43
     Sarvamu a megghiu tempu sti discursi,
E pinsamu a curarinni; fratantu
Turnamu a lu casali, unni succursi
Vui forsi avriti, ed in prinzi a lu scantu:
Dissi e unitu a ddi genti, chi sù occursi,
Lu fa spinciri in aria comu un santu,
E supra dui listuni cuncirtati
Si lu purtaru cu busi addumati.
44
     Bellu a vidirsi ’mmenzu a un vugghiulizzu
Di testi e luminarii in quantitati;
L’Eroi chi cu lu pedi abbruscatizzu
Tenta affittari sfrazzu e maistati!
Tali, ora allegru ed ora sturdutizzu,
Silenu appressu a la matura estati
Veni supra di un sceccu triunfanti
Circundatu da Satiri e Baccanti.
45
     Junci, e Sanciu cu studiu e diligenza
S’industria acciò riposi, e sia curatu,
E intantu va spargennu la simenza
Di lu prugettu chi s’avia furmatu;
Dicennucci, sia dittu in confidenza,
Sin’ora aviti ’mmatula manciatu
Suduri d’autri, e a farci lu stirliniu,
Chistu, non v’offenditi, è latruciniu.
46
     Cunveni travagghiari, ed è lu menzu
Pri arrivari a la gloria, ed a l’onuri,
Li sentenzi, l’accordu, e li dispenzu,
Quannu sù aspersi d’utili suduri,
’Nzumma sacciati, ch’eu giudicu, e penzu,
E parru da inspiratu, ch’in tutt’uri
Vi conveni zappari, ed anni, ed anni,
Pri vinciri l’incantu lu cchiù granni.
47
     Ah, ripigghia l’Eroi, nun allungari,
Sanciu, li peni mei, l’acerbi dogghi;
Jeu sugnu impazienti d’aspittari,
Jeu crepu si l’incantu nun si sciogghi:
Signuri, vi duviti rigurdari,
Rispusi, ch’eu di maghi, ed autri ’mbrogghi,
Nun era, nè nni sugnu persuasu,
Nni parru, oimè! pirchì voli lu casu.

[p. 284 modifica]

48
     Sacciati dunca: chi ’ntra la mia vucca
Nun si cci trova cchiù la lingua mia;
Pri vui la verità cedi, e trabucca;
E dicu cosi, oimè! chi nun vurria;
Basta, esclama, capisciu e nun sù cucca;
Cc’è ’na putenza chi mi parra in tia;
Ed eu chistu cu tutti li mei guai,
Si ti rigordi, ti l’indovinai.
49
     Appuntu, eccu l’incantu! dici Sanciu,
Ed à la sedi ’ntra la vostra testa,
’Ntra la quali cci viju un certu granciu,
Basta... mi sentu eu sulu... e ddocu resta,
Venera Don Chisciotti a primu lanciu
L’oraculu, e l’enimma; e poi protesta,
Chi menu chi capianu tutti dui,
Tantu era granni lu misteriu cchiui.
50
     Aveva intantu fattu assai caminu
La notti, e cuminciavanu a sfilari
Li genti, suggirennu a lu vicinu,
Ch’era l’ura di jirisi a curcari;
Sanciu cuncerta supra un strapuntinu
Lu patruni chi ’un voli abbandunari;
Cci rividi lu pedi, e cci lu fascia,
E allatu si jittau supra ’na cascia.
51
     Lu sonnu fidu amicu a la quieti,
Duci tregua a li guai, paci gradita
Di l’animi agitati, ed inquieti,
Ristoru a li fatighi di la vita,
Vinni, e cu l’acqua di lu ciumi Leti
Fa chi ogni trista idia resti sopita;
Ed arripara sutta l’ali soi
Sanciu abbattutu, e l’abbruscatu Eroi.
52
     Poi cu friddi solani e paparini
Cci aggrava supra l’occhi lu sigillu;
E cussì s’ingulfaru li mischini
’Ntra un sopuri gratissimu, e tranquillu;
Ma l’Eroi comu fussi ’ntra li spini,
Ogni tantu jittava un forti strillu;
Giacchì di raru natura componi
Sonnu, e duluri in placida unioni.
53
     Ma mentri chiusi avia l’occhi gravati,
Eccu senti a l’oricchia un gran fracassu
Di cursi sfrattatini e rimurati,
Di jusu susu, e di poi d’autu a bassu;
Parinu ad iddu genti assicutati,
Ch’immestinu, e chi currinu a gran passu,
E senti li ciatuni, ed è vicina
A lu capizzu so la carpiatina.
54
     Spinci la testa: e l’occhi sbarrachia;
Strinci la spata e lu brucchieri impugna;
L’ardiri, dici, nun è mortu in mia,
Benchì avissi abbruscati pedi, ed ugna;
Guarda fratantu la stanza, e talia
Di supra e sutta, si sbota, s’incugna,
Nè scopri arma viventi, eccettu Sanciu,
Chi dormi rannicchiatu comu un granciu.
55
     Pri l’estremu stupuri, e meravigghia
Mancu distingui, s’iddu è lampa o stampa!
Si stuja l'occhi, sbarrachia li gigghia;
Oimè! dici sugn’orvu, o chista è trampa!
Sentu cursi, ruini, parapigghia;
Lu focu scrusci, e nun viju la vampa?
Cussì dittu, si ferma un pezzu mutu,
Guardannu intornu attentu, e irresolutu.
56
     Si cueta lu strepitu, e l’Eroi,
Cridennu forsi chi s’avia sunnatu,
Torna di novu a dari all'occhi soi
Chiddu riposu tantu addisiatu;
Ma, distinu crudili, tu nu voi!
Appena s’era un pocu appinicatu,
Chi arrivola ’ntra l’aria a lu rumuri
Di bifari, di trumbi, e di tammuri,
57
     Apri l’occhi, si spinci, isa lu vrazzu.
La spata ’mpugna... ma nun vidi nenti;
Sanciu, o Sanciu, tu dormi, putrunazzu,
St’orribili fracassi nu’ li senti?
Chiddu a st’orrenni vuci puvirazzu
’Ntra sonnu e sonnu arrivulau talmenti,
Chi già sbalanza di la cascia ’nterra,
E grida 'nsunnacchiatu: guerra guerra.
58
     Guerra guerra, l’Eroi replica allura;
Tu, Sanciu, guarda beni lu to postu;
Susteni l’ala destra cu bravura,
Giacch’iu da la sinistra nun mi spostu;
Fa coraggiu, sta forti, allerta, accura...
Sanciu trema, ma puru fa lu tostu;
Spinci un sbriguni, chi ad un cantu stava,
E paria novu Alcidi cu la clava.
59
     E dici ’nsallanutu, allafannatu;
Eccumi prontu, via chi avemu a fari?
L’Eroi ripigghia: chiàntati ordinatu
Cu liggi e disciplina militari,
Chi la vittoria à sempri sequitatu
Li disposizioni regulari
Lu postu vantaggiusu e l’ordinanza
Fannu d’Astria ’nchinari la valanza.
60
     Pensa chi chista è notti a nui campali,
Sullenni, dicisiva, eccelnsa e granni,
Chi sarrà celebrata ’ntra l’annali
Cu Rubricuni, Trasimenu e Canni,
Chi la gloria è l’oggettu principali.
Paga di l’opri insigni ed ammiranni,
L’unicu beni pri cui l’omu forti
Supravivi anchi doppu di la morti.
61
     Cussì parra l’Eroi, e intantu gira
La spada nuda attornu di lu lettu;
Sanciu a vista di l’armi si ritira,
E trema di paura e di suspettu,
Si strica l’occhi, sbadagghia si stira;
Ma quannu poi s’arrisbigghiau perfettu,
Ed appi francu l’usu di ragiuni,
L’oricchi affila, e guarda pri li ’gnuni.

[p. 285 modifica]

62
     Curri a la porta, e trova ch’è stangata;
Osserva la finestra, e l’ascia chiusa;
Cerca sutta lu lettu allurtimata
Guarda tutti li ’gnuni, e li pirtusa;
Attenta, e ’un senti nudda rimurata;
L’Eroi cu cera brusca, e timpistusa,
Grida: è un’armata, chi nni cinci intornu,
E Sanciu ’mbistialutu: è un cornu, è un cornu.
63
     Durmiti, è nun sturbati cchiù lu munnu;
Nun cc’è un’ura d’abbàcu ’un cc’è un momentu!
Sempri li vostri sensi intenti sunnu
A nun darimi mai spaziu d’abbentu!
L’Eroi ripigghia accisu, e furibunnu:
Già vicinu all’oricchia mi lu sentu,
E tu ti stizzi? e tu vidi la vista?
Sanciu nun cchiù, chi stulidizza è chista!
64
     Ancora dormi? ancora si sturdutu?
Rispigghiati, rispigghiati, ’na vota,
Tu ora mancu senti stu liutu?
Nun senti stu mulinu comu rota?
Jeu nenti sentu e sugnu ’nsallanutu,
Ripigghia Sanciu, e la testa mi sbota;
Armata cu liutu, e cu mulinu?
Comu accorda la guerra e lu fistinu?
65
     Jeu mi viju ’mbrugghiatu; multu cchiui,
Chi nun sentu nemmenu pipitari;
E conuscennu poi cui siti vui,
Dicu: ch’è fantasia particulari,
O sonnu ad occhi aperti, o tutti dui;
Chi lu celu vi pozza pirdunari
Stu scantu, e l’autri chi m’aviti datu,
Si tratta, chi chiuvìu ’ntra lu vagnatu.
66
     Ma, Sanciu, dici l’autru, cridi a mia,
Chi a stu puntu nun dormi, e avvertu a tuttu;
Sentu fracassi, e nun è fantasia:
E lurumuri è ’ntra l’oricchia ’ncuttu:
Chiddu alluccutu, e attentu lu talìa;
Pigghia lu lumi, e senza fari muttu,
Si cci accosta vicinu, guarda, e acchicchia
Giustu ’ntra lu tammuru di l’oricchia.
67
     E trova un purci dintra ’ncrafucchiatu,
Comu appontu cci avvisi a cunfidari
’N’arcanu ad iddu sulu riservatu,
E chi di nuddu cchiù putia fidari;
Sanciu a sta vista resta stralunatu,
E si metti pri un pezzu a tistiari;
Guarda lu celu, poi dici: o Dei clementi,
Nun mannati sti purci a li potenti.
68
     Cui ’ntisu avissi tutti sti ruini,
Dittu avirria: cci sù motivi granni,
Quantu li toi giudizii sù mischini,
O menti umana, oimè, comu t’inganni!
Cussì Sanciu dimennu detti fini
A l’avventura, causa di l’affanni;
Scacciatu lu purci, e fatta sta prodizza,
Summersi ’ntra lu sonnu la sua stizza.

Note

  1. [p. 285 modifica]St. 65 c. 14.