Pagina:Della Porta - Ta-pù e Poesie (inedite), 1966.djvu/93

Da Wikisource.
27 — TA-PÙ
lu trumbone d’accumpagnamente



L’àvetra notte ’Ntonie di Fanelle
s’arisbijà sentenne nu remùre.
Smuvì la cocce, e tra lu chiare e scure,
4vidì nu latre ’nche nu scarepelle,

che jave sbuscichènne le vedelle
dentr’a li stipe e pe’ la tiratùre.
«Nu latre? Chi sarrà ’stu puverelle!...»
8— pinzà. — Po’ ’nche lu tone cchiù sicure:

«Gioie di zi’, — je fece — giuvinotte,
ti pozza benedire la Madonne!
11N’ci trove manche sale i’ di jurne:

che pu’ trovà mo signorì di notte?»
S’ariccuncià la cupertòle atturne
14e ’n santa pace aripijà lu sonne...