Pagina:Carletti - Poesie friulane.djvu/109

Da Wikisource.

Il barcarùl.

Chèst mio cui al è còme il barcarùl, ch’al mène
la barçhe de me vite a intopà, ogni cuàl trat,
in une sèçhe, o a sbati in un çuc, e che apène
passade la paùre, al mi tome a fà il mat.