Pagina:Carletti - Poesie friulane.djvu/71

Da Wikisource.

57


Ce mo ur puàrtistu? Une sclòpe?
Nò, nò; miéj un çharuzzùt
cui sò brâv mussùt di stòpe
e une bièle scòrie, al frùt.

Par chés altris la pipine,
che s’intìnd, cu’ un çhapièl stramb;
e un guçhèl a la grandine,
che s’impari a fà il leàmb.

’Ustu za sçhampà! Patròne!
Che ti judi a viàrzi il scròc!
Ma ti prèj: lung vie de andròne,
sòt la linde dal pitòc,

          no sta mingo a passà drète,
          sante Lùzie benedète!
          Su pai fiàrs di chèl balcòn,
          fin al còlm tu vas benòn.