Pagina:Danzi - Poesie scelte in dialetto potentino.djvu/39

Da Wikisource.

— 35 —


XV.


Una parola al Papa.


Fernèmmela mo, Papa, sta canzona,
     Ca non savemme marzo che ne mena,
     Tu fai: buoie pasce, campana sona,
     Nun sempe canterrai lu mare e lena.

Arrospe come lu depre a lu feddone,
     Te crire ca noi stascemm’ inta a la duna,
     Non è Vittorio e manco Napolione,
     Somme noi ca vulemme l’Italia una.

Mo nun se giuova chiù a mungiardino,1
     Ca d’uogghie l’have averte cch’iù d’ancune:
     Nu lu farrai chiù tu lu Pallarino,
     Ca come tu ne cante, giamm’a tuono.
     
Te l’hamme ditte sempe cu li bone:
     Fai regghie de mercant’a vai o viene,
     E’ lu rispetto a la religione
     Ca non t’ha fatto di: terra mantiene. 2
     
Nu gi truvenne vai3 cu la lanterna,
     Cuntentati a cantà lu sesto e none
     Si no pò vire d’urs’ a la taverna,
     Perde d’uva e d’ascene, e statte bone.


XVI.


Il Concilio Ecumenico.1


Senti, Pio Nono mio, te parlo chiare,
     Cu ssu Cuncilio muove nu terrore:
     Tu sai ca mo lu monn’è struvegliare.
     Che serve chiù de fà tanta rumore?

  1. giocare a mungiardino: a mosca cieca.
  2. Ca non t’ha fatto di: terra mantiene: cioè che non ti ha fatto tremare la terra sotto I piedi in modo da farti desiderare che stesse ferma.
  3. Vai: guai.