Pagina:Danzi - Poesie scelte in dialetto potentino.djvu/41

Da Wikisource.

— 37 —


O crerire ca è dupo sularino?
     Sa quanta dup’e dupacchi ch’ave attorno!
     Maste Liola 1 assai è malandrino
     Li mani ne fa strenge cu nu cuorno.

Se tratta avè che fa cu lu carbone,
     Ca quann’è morto tenge, e vivo arroste;
     Nè gne manca la bona ntenzione
     De vulère turnà a lu stesso poste.

«Senza vulere di Dio: — disce iedde stesse —
     Nun po carè da d’àrbele na fronna».
     Dunca Dio stesse mo ne l’ha permesse
     Duvargne da li mani la doppia ionna. 2

Noi non’hamme fatta resistenza.
     La pera era matura e è carutta,
     Scrupole nun avemme de cuscienza
     Nè, come la cosa pare, è tanta brutta.
     
Quest’era robba nosta usurpara
     S’è rescattà cu forche, e cu alèra,
     Tenemmennella bona cunservara
     Ca vai a noi si torna pò com’era.


(1) Lu cuvuzze é un piccolo monte a nord-ovest di Potenza pigliare lu cuvuzze a botte de pugne è frase dialettale che significa compiere impresa facile.

(2) lu faugne: il favonio.

  1. Masto Liola: Loyola cioè i Gesuiti.
  2. la doppia ionna: ia doppia fionda, il potere spirituale e il temporale.


XVIII.


All’Italia.


Era pussibele mai! Unu stuvale,
     S’avienne da cavzà Duchi e Regnante!
     Fascienne lu mporchia esforchia lu ammale,
     Chi gne strazzava lu drete, e chi l’avante;