Pagina:Decurtins - Rätoromanische chrestomathie, VIII.djvu/421

Da Wikisource.
Jump to navigation Jump to search


Melcher: E güst cha nus eran perderts per partir
Entret qua ün giuven — u hom da manster,
Portant s' as üsaglias — ün angul, ün pass
1105 Ed üna manera, … sper oters — arnès —
Da' ls quals ün vezzeiva, ch' el füss marangun
Qua prattic — plazzand que nol solit chantun.
E v' zand nus, qua eisters — el spert salüdet
Con bella manìer' e possibel respet;
1110 Allura' s volvet el subit vers l' infant
In möd amuraivel a quel charezzand.
La donna l' arschvet, e' s volvand poi subit
Vers nus, an' s dschet ella: Que ais il marit,
Chi con seis manster pertot tschercha guadogn
1115 Per render a nus duos povrets ün sustegn.
— Nel prüm temp, passet que con staint' inavant,
Ma uoss' e plü tard gniv' il manguel plü grand
Usche, cha misergia as feiva … sentir,
Cha, nus qui povrets bod stovevan patir.
1120 Pero, cur l' uman al extrem ais manglus,
Schi ais qua il Segner pro el il plü strusch.
E quist char marit, vögl eu uoss' a' T quintar
Aciò, ch' eir Tü sabgias — „Co Diou sa güdar“. —
Sün que, al quintet ella tot nos requint
1125 Origen, viadi, intops e spavent;
Sco pür, eir tot que cha nus' veivan udì
E tot il plaschair — nos dalander giodü;
E que tot preziss, sco scha tot füss stampà.
Finalmaing mosset ella — „que regala“ —
1130 Dschand: Quists sun ils angels, tras quals Diou' ns güdet
Lodà si' il Segner, Jehov il sulet! —
E mer! A quist hom corpolent e passant,
Da granda statur' e da vist' imponent,
Con bratscha nervus' e d' ün frunt majestus
1135 E' ls trats d' ün caracter pacific e prus,
Fluivan las larmas, durant il requint
Passant tras la barba in terra culand; …
E qua cha la donna il Segner nomnet
Clamet el con ella: Jehov' il sulet
1140 Sün que as volvet el vers nus ingraziand
E nus dalla scena comoss oter tant,