Pagina:Della Porta - Ta-pù e Poesie (inedite), 1966.djvu/129

Da Wikisource.
63 — TA-PÙ
lu trumbone d’accumpagnamente



III


Gnà mi vutiv’atturne, a man’a mane,
vidive ca l’angustie e la paure
pijàve pede. Menche di Rasùre
32si stav’a fà la cruce ’nche la mane

sopr’a la panze, a n’âtru cristïane
j’avè’ minute gnì na scuntrature,
e Rose, gialle gni la zuffirane,
36tremenne, stav’a dire lu scungiure.

Stasere pô succèdere nu guaje!
— pinzive — e quase je le vulè dire:
39’Gnore dottò’, a la gente je fa male!

Ma po’, ’ste cose a ddò’ s’è ’ntese maje?!
Certe papòcchie grusse a ’ssa manìre
42n’si legge manche sopr’a le giurnale!