Pagina:Della Porta - Ta-pù e Poesie (inedite), 1966.djvu/184

Da Wikisource.
TA-PÙ — 118
lu trumbone d’accumpagnamente



VIII


De’ rreste, ’n grazie a Ddie, vôte e riggire
nu l’aveme stricciate ’sta quatrije.
Mo pe’ ’sta ggiunventù è lu pinzire!
102Sinte, Carmè’, tu pure ti’ na fije,

si chiame Rose e... quelle è nu gije...
Ma, se ne’ sbaje, Pitre di la Fire
va ’nturnïènne gna fa la muschije.
106Carmène, attente a quacche dispiacire...

— Zitte, cummare, ca me n’àj’accorte!
Vajje facenne gnî nu cacciunelle,
109nen ddorme cchiù pe’ ddoselà la porte...

Ma... se lu Cele a quelle l’à chiamate...
se proprie te’ lu ’mberne a li cervelle...
112cummara me’... na piante e na magnate!