Pagina:Della Porta - Ta-pù e Poesie (inedite), 1966.djvu/205

Da Wikisource.
139 — TA-PÙ
lu trumbone d’accumpagnamente



III


E a une a une, chï ca stave male,
chï avè’ che ffa, chï ca n’si sentè’ bbone,
se nome squajje a bballe pe’ le scale.
32E chi dicè’: — Che bbella dunazione!

Che pazze a ddà la rrobba a n’animale!
E n’àvetre: — V’à fatte ’mpressïone?
A n’àsine? Na cosa naturale...
36L’à date a lu cumpagne se’ ’n persone! —

La mojje sole, s’abbraccià la croce.
Disse: Prihème Criste e Sant’Antonie
39che me le fa campà’. Quest’è la vite! —

S’acchiappe l’asinelle e, moce moce
cumènze a fàrje tanta cerimonie
42gni quande avesse state lu marite!