Pagina:Dizionario della lingua latina - Latino-Italiano - Georges, Calonghi 1896.djvu/462

Da Wikisource.
899 effero efficiens 900

dare un aspetto selvaggio, Liv.: terram immanitate beluarum efferari, diventar selvaggio, inospitale, Cic. II) trasl., 1) rendere feroce, furioso (al passivo == inferocire, incrudelire), esasperare, equi dolore efferati, Curt.: odio irāque efferati, Liv.: efferavit ea caedes Thebanos omnes ad exsecrabile odium Romanorum, Liv. II) fare inselvatichire, inzotichire, riguardo al carattere, animos, Liv.: alqm, Liv.

2. effĕro (ecfĕro), extŭli, ēlatum, efferre (ex e fero), I) portar fuori, portare, trasportare in un luogo, portar via, A) in gen.: 1) propr., cruentum mucronem, Cic.: pecuniam regiam, Curt.: sua, Nep.: tela ex aedibus alcjs, Cic.: frumentum ex hibernis, Liv.: alqm ex acie o de templo, Nep.: cistellam domo, Ter.: tectis penetralibus ova, Verg.: extra aedes puerum, Ter.: deam in terram, Liv.: existimationem secum ex hoc loco, Cic. Così partic., a) pedem o se efferre == uscire, allontanarsi da un luogo, pedem portā, domo, Cic.: pedem portā non efferre, non porre piede fuori della porta, Cic.: sese portis o tectis, Verg.: se vallo, Tac.: quā gressum extuleram, Verg. b) (t.t. militare) efferre signa (vexilla, arma), uscire, partire colle insegne, efferre signa, Liv.: signa portis o extra urbem, Liv.: vexilla e castris, Liv.: arma extra fines, avanzarsi colle armi alla mano oltre i confini, Liv. c) portare ullu sepoltura, seppellire, alqm, Cic. ed a.: alqm amplo funere, Nep.: prope regio funere, Suet.: al passivo, Cic. ed a.: funus effertur, Ter.: funere ampliore efferri, Liv.: sine ulla funeris pompa efferri, Nep.: fig., ingens periculum manet, ne libera res publica efferatur, Liv. d) produrre, portare, del campo, fruges, Cic.: cum decumo (il decuplo), Cic. e) esprimere, pronunciare con parole, verbum de verbo expressum, Ter.: graves sententias inconditis verbis, Cic. 2) trasl.: a) produrre, mettere in vista, cioè, α) spiegare tutte le forze, adoperar tutti i mezzi in q.c., laborem summa cum cura, Acc. tr. fr. in Cic. Sest. 102. β) manifestare, animi motus, Hor., defectionem, Tac. b) toglier via, levare, malum patiendo, Cic. poët. Tusc. 4, 63. c) portar fuori, far conoscere, pubblicare (specialmente ciò che deve rimaner segreto), alqd foras, Ter. e Cic.: has meas ineptias, Ciec.: in vulgus militum efferre seg. da propos. relat., Caes. d) se efferre, mostrarsi, volo enim se efferat in adulescente fecunditas, Cic. B) coll’idea accessoria di violenza, portar via, trascinare, 1) propr., Furium longius extulit cursus, corse troppo lontano, Liv.: Messium impetus per hostes extulit ad castra, Liv.: elati ad novissimam aciem, Liv. 2) trasl., trasportare, rapire, spingere, di affetti, si me efferret ad gloriam animi dolor, Cic.: quindi efferri alqā re (come laetitia, dolore, studio, iracundia), essere trascinato, spinto da, ecc., Cic. ed a. II) levare in alto, elevare, alzare, 1) propr., brachia, Liv.: scutum super caput, Liv.: pulvis elatus, la polvere che s’innalza nell’aria, Liv.: se efferre (di cavalli), impennarsi, Quint. 2) trasl., a) dn gen.: elevare, innalzare, quorum animi altius se extulerunt, gli animi dei quali si sollevarono in alto, Cic.: alqm ad summum imperium, elevare ai gradi più clevati, Cic. b) partic., elevare, rialzare riguardo al prezzo, al valore, pretia pavonum, Varr.: efferre alqm pecuniā et honore, premiare, Sall.: partic., innalzare, lodare con parole e scritti, alqm o alqd (summis o maximis) laudibus, Cic., e così alqm verbis, alqd versibus, Cic.: alqd in caelum verbis, Cic.: e sempl. alqd, Cic. ed a. c) rispetto ai sentimenti, far insuperbire, animum alcjs (contr. infringere), Liv. 45, 8, 7, partic. efferri o se efferre, insuperbire, vantarsi, essere superbo, orgoglioso di q.c., Cic. ed a.: scelere atque superbia sese efferrens, Sall.: efferre se insolenter, Cic.: spesso partic., elatus alqa re, baldanzoso per, superbo di, ecc., recenti victosia, Caes.: gloria, Caes.: opibus, Nep.

effertus, a, um, V. effarcio.

effĕrus (ecfĕrus), a, um (ex e ferus), feroce, selvaggio, rozzo (contr. mansuetus), proles, Lucr.: facta tyranni, Verg.

effervesco, ferbŭi e fervi, ĕre (ex e fervesco), bollire, alzarsi bollendo, I) propr., eae aquae, quae effervescunt subditis ignibus, Cic.: del mosto, fermentare, bollire, cum effervescit merum, Sen.: poet., degli astri (nella creazione), infiammasi a guisa di raggi, Ov. met. 1, 71. II) trasl.: 1) in gen. e fig,, illae undae comitiorum, ut mare profundum et immensum, sic effervescunt quodam quasi aestu, ut etc., Cic.: Pontus armatus, effervescens in Asiam atque erumpens, che come un’onda che si frange, si scaglia rumorosamente contro l’Asia, Cic. 2) fervere, essere trasportato dalla passione, Cic. ed a.: specialm. di oratori e del discorso, Cic.

effervo, ĕre (ex e fervo, ferveo), innalzarsi bollendo, I) propr., di liquidi caldi, bollenti, infocati, in agros, vomitar lava bollente, ecc. (dell’Etna), Verg. ge. 1, 471. II) trasl. poet., uscire rumorosanente, di una moltitudine, Lucr. 2, 928, Verg. ge. 4, 556.

effētus, a, um (ex e fetus), esausto, fiacco, debole, corpus effetus, Cic.: col genit., effeta veri senectus, incapace a raccogliere il vero, Verg.

effĭcācĭtās, ātis, f. (efficax), efficacia, virtù, Cic. Tusc. 4, 31: in libidine (tantum habet) artis et efficacitatis, ut etc., è così accorto e così sicuro dell’esito suo, Q. Cic. de pet. cons. 10.

effĭcācĭtĕr, avv. (efficax), efficacemente, con successo, Sen, rhet., Sen. phil. ed a.: id acturos efficacius rati, Liv.: rogare (pregare) efficacissime, Plin. ep.

effĭcax, cācis (efficio), a) di c. inan. == efficace, che ottiene buon successo, scientia (della magèa), Hor.: haud quaquam tam efficaces preces, Liv.: quo efficaciores essent preces, Curt.: con ad e l’acc., quae maxime efficaces ad muliebre ingenium preces sunt, Liv.: res ad multitudinem imperitam efficacissima, Liv.: con in e l’abl., in quibus (rebus) peragendis continuatio ipsa efficacissima esset, Liv.: seg. dall’infin., Hor. carm. 4, 12, 20. b) di pers. Hercules, l’impigro, Hor.: nosti Marcellum, quam tardus et parum efficax (poco pratico) sit, Cael. in Cic. ep.

effĭcĭens, entis, partic. agg. (da efficio), efficiente, operante, causa, causa efficiente, Cic.: seg. dal genit., virtus efficiens est voluptatis, è produttrice di voluttà, ha per conseguenza la voluttà, Cic.