Vai al contenuto

Pagina:Pinochio.djvu/73

Da Wikisource.

Capitolo 23

Pinochio el porta despiaje par chera bela pizora cot ciaei zelestes: e pò el data un colonbo che l lo mena pede l mar, elalse bicia inze r aga par ’si a diet sa pare

Canche l s a delibera del pes intor el col, che par el l ea na gran umiliazion, Pinochio l e scanpa fora par ra canpagna e l no s a ferma fin che l no n a darsonto el stradon, che l arae abu da 1 mena da ra Fatazina.
Rua sul stradon, el s a volta a bate col ocio l pian che l ea de sote, e 1 a vedu polito l bosco agnoche par desgrazia l aea data ra Volpe e 1 Jato: inze par intra i brascioi l a vedu ra zima del Roero Gran, agnoche i l aea taca su par el col: ma varda de ca e varda de la, el no n e sta bon de cura fora ra ciaseta de chera bela pizora coi ciaei zelestes.
Alora l a abu un burto segnal, l a scomenza a core con duta ra oga che l aea, e inze poche menute l e rua la sul pra agnoche na ota l ea ra ciaseta bianca. Solo che ra ciaseta ra no n ea pi. Al posto so, inveze, l ea na piera con su scrito sta alcuanta paroles:

CA SOTE L E
RA PIZORA COI CIAEI ZELESTES
MORTA DAL DESPIAZER
DE AE PARDU EL SO
FARDELUCO PINOCHIO

Cemodo che l e resta chel por buratin, dapo de ae betu aduna con fadia chera paroles, ve l lascio pensa... El s a bicia ’sobas, l a scomenza a buscia su daparduto ra lapide e bregara come na feda. L a pianto duta note e del indoman bonora l ea ancora la che l piansea,

73


73