Pagina:Pitrè - Canti popolari siciliani I, 1891.djvu/218

Da Wikisource.

*

34. Sta seggia chi sidìti è d’oru fina.
Lu mastru chi la fici ccà nun cc’è:
Di cavigghieddi di rosamarina,1
Chi fa l’oduri a chiddi parti unn’è.
D’oru li trizzi e d’argentu la scrima2
T’ammustrasti a lu specchiu di Musè.
Quannu la tò prisenzia camina,
Fai ’ncurunari a li dudici Rè. (Palermo)3.

*

35. Bella, la tò billizza mi sutterra,
Di quanta tu m’ha’ fattu piniari;
Si’ bella di li trizzi fina; n terra,
Nun cc’è pitturi chi ti pò avanzari.

    gnificato di se. Un canto di Casteltermini, con qualche lieve differenza:

    Capiddi di ’na nìgura marturina,
    Pittuzzu di ’n avuoliu lisciatu,
    Nasi’ddu di ’na dilica cannila,
    Vuccuzza di ’n anieddu staiddatu,
    Pittuzzu di ’na vera carrafina,
    Dintra cci tieni lu meli cilatu;
    Quannu la tò prisenzia camina
    ’Nchiarisci l’ariu quannu è ’ntrubbulatu.

  1. Sottintendi: è fatta. Cavigghieddi, cavigliette, qui preso per le varie assicelle che formano l’ossatura della sedia.
  2. Scrima, scriminatura, dirizzatura.
  3. In Salaparuta varia così:
      Bedda, ssa siggitedda è d’oru fina,
    Lu mastru chi la fici ccà nun cc’eni,
    La lijamedda [è] di rosamarina,
    Chi fa l’oduri a chiddi parti unn’eni;
    D’oru li trizzi, d’argentu la scrima,
    Pri ’ntrizzaturi l’arcu di Nuveni;
    Quannu la tò prisenzia camina
    Tu fa’ nclinari li tridici Reni.