Pagina:Della Porta - Ta-pù e Poesie (inedite), 1966.djvu/227

Da Wikisource.
161 — TA-PÙ
lu trumbone d’accumpagnamente



IX


Ta-pù? Ta-puù! Se campa allegramente,
c’appresse a ogge a da’ minì’ dumane...
Ma nen mi sforze, e quand’è lu mumente
116abbotte le ganàsce e... sone piane...

Già mo ’n sa reccapèzze cchiù nïente!
’Mmèzz’a la bbande: bbìfere, campàne
ciuccularìlle?!... Tu pu sta’ cuntente?
120Sême bbandiste o sême sacrastàne

e scupinare? Ma, facce pe’ dire,
c’a me nen me n’importe: o trumbòne
123o bbìfere o clarine, vôte e ggìre

une aj’a ’ccumpagnà! Sone chï sone,
i’ suffie allòche e nen ci penze cchiù,
126quest’è la sorte di chi fa ta-pù!

15. - TA-PÙ - lu trumbone d’accumpagnamente