Pagina:Della Porta - Ta-pù e Poesie (inedite), 1966.djvu/228

Da Wikisource.
TA-PÙ — 162
lu trumbone d’accumpagnamente



X


Ma prime lu bandiste, c’àja dire?,
si putè’ fa’. Sunìve a l’apertùre,
a la proggessïone, a la carrìre,
130la sere te cagnive lu munture:

dù’ pìzze, a lu castelle, n’âtru ggire
e ti ìve a durmì! Mo all’ùtem’ùre,
dope suffiate na jurnate ’ntìre
134’n facci’a ’st’affare, zuppe de sudùre,

le cosse rùtte, se ne ve’ la ggente
e te cumenz’a ffa’: «Nternaziunale...
137bandiera rùsce...». E nen c’è sacramente!

Tu à’ da sunà’, se no la pesse male.
Stì’ fresche a dire: Ne’ mi fide cchiù!
140«Bandiera rùsce...». E dàjje a fa’ ta-pù!