Pagina:Goldoni - Opere complete, Venezia 1914, XVIII.djvu/98

Da Wikisource.
90 ATTO TERZO

SCENA III.

Lunardo, Canciano e Simon.

Lunardo. Una gran chiaccola gh’ha quella vostra muggier. (a Conciano)

Canciano. Vedeu! no me disè donca che son un martuffo, se qualche volta me lasso menar per el naso. Se digo qualcossa, la me fa una renga, e mi laudoa.

Simon. Gran donne! o per un verso, o per l’altro, le la vol a so modo seguro.

Lunardo. Co le lassè parlar, no le gh’ha mai1 torto.

SCENA IV.

Felice, Marina, Margarita, Lucietta e detti.

Felice. Vele qua, vele qua. Pentìe, contrite, e le ve domanda perdon. (a Lunardo)

Lunardo. Se me fa anca de queste? (a Margarita)

Felice. No la ghe n’ha colpa, son causa mi. (a Lunardo)

Lunardo. Cossa meriteressistu, frasconcella! (a Lucietta)

Felice. Parlè con mi, ve responderò mi. (a Lunardo)

Lunardo. I omeni in casa? I morosi sconti? (a Margarita e Lucietta)

Felice. Criè co mi, che son causa mi. (a Lunardo)

Lunardo. Andeve a far squartar anca vu. (a Felice)

Felice. Vegnimo a dir el merito.... (a Lunardo, deridendolo)

Canciano. Come parleu co mia muggier? (a Lunardo)

Lunardo. Caro vu, compatime. Son fora de mi. (a Conciano)

Margarita. (Mortificata.)

Lucietta. (Piange.)

Margarita. Siora Felice. Cossa n’aveu dito? Cussì pulito la xe giustada?

Simon. Anca vu, siora, meriteressi la vostra parte. (a Marina)

  1. Mi fa un’aringa, ed io approvo.
  1. Ed. Zatta: mai più.