Pagina:Ortiz - Per la storia della cultura italiana in Rumania.djvu/274

Da Wikisource.
264


sono di scorrevoli che suonan grati all’orecchio e lasciano qua e là trasparire l’armonia dell’originale italiano1:

Ești izvor de desfătare
Dulce trudelor uitare,
Pentru tine muritoriu,


ovvero:

Tinerețe făr’ de minte
Turburată din ceput,


e un po’ più avanti:

Care inimă vr’o dată,
Mal virtos și săgetată
Ți să poate ’mpotrivi”.

Nella Siebenbürgische Quartalschrift del 1789 troviamo una lunga ma non troppo interessante recensione, in cui, più che di dare un giudizio sulla bontà della traduzione, l’anonimo recensore sembra proporsi lo scopo di polemizzare collo Slătineanu su questioni di ortografia e soprattutto sull’affermata non-inferiorità del greco moderno rispetto sì all’italiano che al greco antico. Coll’ingenuità tutta propria dei giornalisti del settecento il bravuomo si mette a sfondar questa porta aperta della superiorità del greco antico sul moderno e si domanda come mai se ne possano sballare di così grosse: „Und wenn ist es nicht bekannt, das diese neugriechische Sprache eben nur ein Bastard von ihrer Mutter, und ein förmlicher Mischmasch von griechisch, türkisch, russisch und walachischen Wörten sei?”

Quanto alla traduzione osserva: „Uebrigens war eine getreue Uebersetzung in die walachische Sprache nicht möglieh: erstens, weil schon der griechische Uebersetzer bei manchen Stellen in Prosa, hauptsälich aber bei gebundenem Sylbenmass nicht selten vom Originaltext abgewichen war; zweitens, weit die walachische Sprache noch aüssert arai an Wörtern ist, wo man bei Uebersetzungen aus einer reichern Sprachen oft nöthig hat, sich angewohnter Perigraphien zu bedienen”.



  1. [„In ceia ce privește calitatea versurilor, ea nu e totdeauna așa de înferioare. Sînt unele curgătoare, care sună plăcut, și în care se întrevede armonia originalului italian”].