Questa pagina è stata trascritta, formattata e riletta. |
344 |
pato con caratteri cirillici assai nitidi e dedicato „Prea cinstitului Dumnealui Domnului | Marelui Logofăt | Ioan Dimitrie Bibescu, |Cavaler, ş. c. l.”.
Eccone, in lettere latine, le indicazioni precise:
[Bibliotheca Academiei Române, A. 12211].
FILIP ŞI OREST | Doă tragedii | compuse în Limba italiană | de | ALFIERI,| şi traduse slobod în cea românească | de | SIMEON MARCOVICI. | BUCUREȘTI. | Tipografia luǐ K. A. ROSETI ȘI VINTERHALDER.| 1847.
Per quanto il Marcovici protesti (nella dedicatoria a I. Bibescu) d’aver tradotte le due tragedie di V. Alfieri „liberamente dall’italiano”, crediamo poter affermare che anche questa volta ci troviamo innanzi a una traduzione eseguita colla più scrupolosa esattezza, e, quel che più importa, direttamente dal testo. Ce ne persuadono due e tre passi erroneamente interpretati dal Trognon (del Pétitot crediamo non doverci neppure occupare) e dal Κρατερός, che invece il nostro intende e traduce come realmente vanno intesi e tradotti.
Mettiamo a fronte un paio di questi passi perchè il lettore se ne convinca da sè:
|
Traduz. del Trognon. Carlos. Sujet et fils d’un maitre absolu, je suffris et je me tus; je pleurai, mais ce fut dans mon coeur; sa volonté fut la loi de la mienne: il devint ton époux; et combien je frèmis de me taire et d’obéir! Qui peut le savoir comme moi? | |
Traduz. del Κρατερός ΚΑΡΟΛΟΣ. Ὑπήκοος, υἱὸς ἀπολύτου δεσπότου, ὑπέφερα, ἐσιώπησα, ἔκλαυσα, αλλ´ εἰς τὴν καρδίαν μου εἶχα νόμον ἀπαράβατον τὴν θέλεσιν του. ὅθεν καὶ σ´ ἐνυμφεύθη. ἐγώ τὸ ἠξεύρω, πόσον ἐφρύαττον, σιωπῶν καὶ ὑπακούων. |
Traduz. del Marcovici. Carol. Supus și fiu al unuĭ Domnu absolut, suferiĭu, tǎcuiu, plânseiu, dar in inima; voința luĭ fu lege la a mea voințǎ; el îțĭ fu soț; şi cine poate ști ca mine, câtă turburare, și ce răscoală au adus in pieptu ’mi tǎcerea și supunerea? |