Pagina:Poliziano - Le Selve, 1902.djvu/29

Da Wikisource.

di angelo poliziano 13

La mia città costrusse, ma voi, Muse,115
Ma tu, Apollo, n’avrai, tu, maraviglia.
E sotto agli occhi del quïeto giorno
Ecco il pargol da gran tempo promesso,
Che, fin d’ora la vita salutando,
Con tenero vagir l’aura commove.120
Oh, gloria a te, fanciullo avventurato,
Progenie mia! Tremi la Grecia intera
Pel tuo natale, ed Ascra, a cui seconda
Palma fia per toccare, e Siracusa,
E Smirne pe’ lor serti abbiano téma.125

E da quest’ora a intesser carmi imprendi,
O divino fanciul, su lieve trama:
Né arrossir di cantare i sacrifizi7
Empi alle Furie, o il debito compianto
D’offerire a benefica zanzara,130
O di narrar di Làmpsaco le feste




Sed vos, o Musae, sed tu mireris, Apollo.
Et nunc, ecce puer tranquillae ad lumina lucis75
Ille diu promissus adest, vitamque salutans
Has teneris jam nunc mulcet vagitibus auras.
Euge, beate puer, sanguis meus; horreat hortusFonte/commento: Barbèra, 1867
Graecia tota tuos, laurumque habitura secundam
Ascra Arethusa suis metuant et Smyrna coronis.80
“Incipe adhuc gracili connectere carmina filo,
Incipe, magne puer: nec vota intexere Diris
Impia, nec Culici gemitum praestare merenti,
Nec te lampsacium pudeat lusisse ithyphallum,