Pagina:Rime.diverse.in.lingua.genovese.Bartoli.Pavia.1588.djvu/135

Da Wikisource.
136 CANTO I.

3Degneue vui chi sei dro parentaou
De quella Oriua virtuosa, e santa,
Messe Poro che sri da tutti amaou
Si ch’atro chiù de vui no se ne vanta;
D’acattà zò che daue hò designaou
Con tutta ra mè forza, o tanta, o quanta.
E quanto questo don no sea a bastanza
Ve donno tutto quello chi m’auanza.

4Vui sentirei fra i homi de gran fama
Che laudà vuoeggio' chi che con gentilezza
Aregordà Ruggiè che ogn’un tanto ama,
Pe ra sò gran possanza, e sò bellezza.
Ma se fossa quarchun ve cerca, e chiama
Dighe c’hauei da fà per unna pezza
E reposseue, se ve chiaxe in tanto
Che mi darò principio a questo canto.

5Rolando che gran tempo innamoraou
Fu d’Angelica bella, e che per lè
In diuie, troffie, e tartare lassaou
Haueiua per sò amò, ben vorrentè
De Ponente con seigo, era tornaou
Donde sotta ri monti atti a ro Cè
Ghi separan ra Franza da ra Spagna
Carlo occupaua tutta ra campagna.