Pagina:Storia di Santa Genoveffa.djvu/105

Da Wikisource.
Vai alla navigazione Vai alla ricerca

— 94 —

elle r'stè 'ng pezz spordù e fremm, spo scomanc'l a scraiè:

"Ah uma, è chesc' forsi ung d' chi rì uominì ch' s' ŏ accopè? Nè pittede, i nel lasce suzzedè, denanche s' fa valc a os, m'ssarāle pa m' to la vita a mè."

Mi caro fì, n' avei pŏra da el, mo ciari, e vi, baji la mang, el nè t' fesc' nia, purcicch' el è to pere. Iddì l' à m'nè a nes deliberè e condù a nosta ciaſa.

A chestes parores s' àle quietè 'l mūtt, e sta ai ciarè e a considerè Sigfrid. Sū ciaveis fosc' grattg', 'l frunt alt, i oudli grangn' e vīs, l nēs 'ng pū gumbe, la boccia piccera, in somma duttg' i trattg' d'l mus è retrattg' d'l pere, che a considerè chel picce angel teng stato tang miſerabile, m'ssā indŏ pittè; el s' l' abbraccea e 'l baja colles parores. "Mi fì! mi fì! O mi Dì! (e cang ch' el s' abbracceā intrami dui cui oudli al Ceìl continueiel) o mi Dì, massa felizitè pur chesc' pur cour, che nè s' aspettā mai d' udei teng colp fì e sposa, sceoucche ei foss' sincà dall' at'r mon." Medemmamentr tignō sou les mangs Genofefa e in posiziung d'vota priāla verso Ceìl: "In veritè, mi bung Signur! Os seis infinatamentr ricc d' sincundes, e saveis paiè li uomini magnificament'r, cung angn' intirz d' felizitè 'ng moment d' tribulaziung sopportada; pur chesc' S' ringrazi infinitament'r!" Spo eſi restà duttg' trei im-