Pagina:Storia di Santa Genoveffa.djvu/99

Da Wikisource.
Vai alla navigazione Vai alla ricerca

— 88 —

la veritè. Pur chesc' i ai urù sceampè dant, i l' à pro os calunniada, e" . . . Chesta confessiung ā sollevè 'l conte, e el ē pur el na grang consolaziung ad aldì da Golo istess la puritè de Genofefa confermada. Condutt ch' el ē 'l malfattore in te p'rjung, à 'l conte tocciè 'l mus tles mangs e pittā pur la perdita mai plou da r'fà, e maledī 'l senn desordinè, ch' i è stè la gausa. Da chel moment incà èle tomè t' na tristezza tale, ch' ang gnē gramz pur sua vita, chè na grang passiung po passè a matitè furiosa. Der gonot s' abinā incear el i rittri vijings, duttg' su amizi, pur 'l destrà da chella affliziung, mo el nè tolō sou d'guna parora d' consolaziung, e sung stē dagnara sarè daìte, te stanza d' Genofefa, o t' la cappella d'l ciastell. El fajō dutt 'l possibile pur ceaffè sou la fossa d' ella, pur jì illò a s' la pittè fora, e pur trasportè so corp ang sepolc'r plou onorevole. Mo el ē dutt d'ban, purcicche i dui soldàs, ch' ā m'nè la desfortunada alla mort, ē spariis, e ang nen ā plou aldì at'r d' ei. Dunque à 'l grof fatt tignì t'la dlisia, che taccā pro 'l ciastell, solenni offizzi da mort pur Genofefa, e el s' è abbinè a chella d'voziung duttg' i sudditi coi cavalieri su amizi, e d' chi les signures e na te populaziung, che la dlisia nè tignō ci la dezima pert d'la jent nè; in chesta gausiung à Sigfrid incie fatt spartì fora grang ciaritè ai pūri, e t'la medemma