Pagina:Goldoni - Opere complete, Venezia 1909, IV.djvu/415

Da Wikisource.

403

Am meravei. Sta cossa l’an pol esser.

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·

Se a sì un galantom, preparev donca de farm constar la vrità d’st’fatt; altriment, s’I’è un’impustura, a savrò la manira d’farmen render cont.

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·

Il mi fioli ne son capazz d’st’iniquità.

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·

Oh pover Duttor! Povra la mi cà! Povra riputazion de sta toga! Ah quest sì ch’l’è un mal, che nè Ipocrat, nè Galen in me san insgnar de guarir. Ma s’in t’l’art medica an iè ricetta a proposit, per curar sta malati prodotta nel corpo dla mi cà, pr’el dsorden dle mi fiole, a truvrò mi un sistema d’medsina mural, ch’truncarà dalla radis tutt el mal. Tutt consist a far prest e n’lassar ch’el mal s’avanza trop, ch’an pia pussess, acciò in m’avan da rimpruverar con l’aforism d’Ipocrat: Principiis obsta, sero medicina paratur. (entra in casa)



ATTO SECONDO.

SCENA PRIMA1.

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·

So d’cert, de sicura, che sta nott al mi fioli a iè stà fatt una serenada.

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·

Ma ricever de nott la zent in cà? Cenar con un furastir?

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·

Cossa pdiù saver? Sarì stà a lett.

· · · · · · · · · · · · · · · · · · · ·
  1. Vedi p. 341.