Poesie milanesi/VI - Sonetti/30

Da Wikisource.
30

../29 ../31 IncludiIntestazione 27 dicembre 2020 25% Da definire

VI - Sonetti - 29 VI - Sonetti - 31

[p. 310 modifica]30.

UN AMANTE TRADITO DALLA SUA BELLA. (-1806).

T’hoo vist, no me sconfond, adess n’ho assee;
Soo per quant te poss spend, soo i to prodezz:
Per mi te pienti subet su i duu pee
E rinonzii a chi voauj i to bellezz.

Speccia, cojonna, che te corra adree
A corteggiati anmò; sí, speccia on pezz,
E che creda a qui] smorfi che te fee.
Ch’in luce simonn, trapolarii, doppiezz.

Quist hin donca i protest che te m’ee faa?
È mi, baccol1^ credend ai to bambann.
S’era coti e stracott, s’era brusaa!

Va, che le see la mader de l’ingann;
Va, che te see la slessa infedellaa;
Va, birba sbozzarada, al to malann.
No soo pU cossa fann.

Tend pur, bagascia, tend pur ai fall loeu;
Tacchel pur, traditora, a chi te voeu.
Che mi comenzi incoeu

A scassai dal me coeur, quell coeur che on dí
L’ava tuli foeugh e tutt amor per lí.


Note

  1. baccol: minchione.